nostalgie

Ploua. Exact ca-n ziua in care ma prefaceam ca citesc, cand de fapt incercam sa-ti citesc gandurile. Erau prea codificate si am renuntat usor, la fel cum am renuntat si la carte. Am pastrat-o totusi deschisa. Te priveam cu coada ochiului, voiam sa-ti surprind gestul mecanic-vulgar de a fuma. Personajul din carte, un gigolo prin definitie, imi cerea sa-l urmez prin cluburi fitoase, sa fiu martora aventurilor de-o noapte. L-am abandonat.
"Nu va uitati umbrelele acasa! Urmeaza trei zile cu ploi reci, in special in spatiul extracarpatic", se auzea o voce cu fusta scurta. Ulterior, aveam sa constat ca vestimentatia prezentatoarei a fost asigurata de un magazin cu nume de poem. La feminin. Ti-am spus vreodata ca-mi place? Acolo vazusem o rochita vaporoasa, cu un imprimeu care spunea povestea mea. Mai avea si spatele partial gol. Asa cum, in povestea-mi, aveam sa raman cu sufletul partial gol.
Trei zile de ploi ar fi putut sa fie tortura, dar erau doar calmante, erau pauza de la tumultul din afara apartamentului.
Ploua ca atunci, dar probabil ca tu aminte nu-ti mai aduci.