Draga mea prietena,
Iti multumesc ca nu ai ales sa dai bir cu fugitii cand lacrimile mele puneau de-o Niagara in miniatura. Ai inteles ca trebuie sa plang si m-ai incurajat s-o fac, m-ai facut sa devin mai realista, sa realizez ca nu toate zidurile se transforma in usi.
Iti multumesc ca in ultimul timp ai impartit cu mine tot ce ma poate face sa cred ca imi esti prietena-jumatate. Ai impartit fericiri. Zambete. Tristeti, esecuri. Povesti. Amintiri. Papanasi. Pat. Barfe. Minute pe telefon, Mail-uri. Zile de nastere.
Iti multumesc ca esti un om bun si frumos, cu doar un astfel de om as fi putut sa reiau prietenia dupa ani si ani fix din acelasi punct in care o abandonaseram.
Draga mea prietena, te cunosc de atunci, de foarte mult timp. Si esti printre putinele persoane pe care chiar le cunosc pentru ca nu esti duplicitara. Esti omul caruia i-as putea marturisi greselile, ipocriziile, copilariile fara teama ca voi fi judecata, ci cu increderea ca voi fi inteleasa.
Draga mea prietena, imi esti tot: umar pe care sa plang, ochi-in-lacrimi atunci cand plang, zambet cand rad, numai ochi si urechi cand iti marturisesc. As vrea sa cred ca iti sunt la fel. Nu pentru ca facerii de bine trebuie sa ii raspunzi cu facere de bine sau pentru ca iubirii tale trebuie sa ii raspund cu iubire, ci pentru ca asta meriti. Fata de oamenii care te iubesc nu ai obligatii, ai doar simtiri. Si vin natural.
Tu meriti sa zambesti in fiecare zi, iar cel care te face acum sa zambesti ar trebui sa fie mandru cand reuseste asta, sa isi reproseze cand nu reuseste si sa fie mahnit cand reuseste cu replici sau gesturi sa iti stearga zambetul.
Eu nu sunt ca tine, eu judec. Si il judec pe omul de langa tine prin prisma starilor pe care ti le da. In urma judecatii de acum, iese imaculat. Asa sa fie si de acum!
Draga mea prietena, iti multumesc. Pentru amintiri cu tort verde, cucui, papusi cu haine multe, pentru jocul de-a profesoara. Pentru regasire, naturalete, sinceritate, cele mai placute sedinte de shopping, cele mai sincere si bune sfaturi, mese pline de povesti. Pentru ca existi. In general. Pentru ca existi. In particular, in viata mea.
Datorita tie, "life goes on" nu e doar un truism expirat, e un obiectiv de setat.
Draga mea Mihaela, fosta Raduleasca, actuala Sinca, uneori Mishu, alteori Mishulica, uneori Maimu, alteori **zdel, intotdeauna TE IUBESC!
duminică, 2 februarie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu